fragmente I

(1)
eu sunt
doar un nor pe cerul de no-
iembrie
sufocat de alţii şi sufocându-i
pe
alţii

dar să nu daţi vina pe mine pentru ploi şi vânturi
pe alea le
decid ceilalţi nori
fără să ţină cont de mine

(2)
transparentă ca o petală
cavernoasă ca o tuberculoză
într-o letargie continuă
pe fundul unui pahar
ah, de când nu am mai văzut soarele

(4)
sunt într-o nesfârşită plutire
priveşte cum toamna mă face tot mai frumoasă
tot mai roşcată
prinde-mă în pumn, foşneşte-mă
sau mai bine taie-mă mărunt şi
dă-
mă
la
câini...

(9)
te urăsc
doamne cât vreau/ să-ţi spun asta
dar ştiu/ că asta e/ ceea ce vrei
să auzi
aşa că îmi fac bagajele
şi plec încă o dată din
mine

(10)
mi-aş lua o puşcă cu lunetă
şi aş împuşca toate stelele
măcar că
noaptea
nu va mai semăna
cu ochii tăi

se spune/ că
noi cu toţii ne căutăm izbăvirea în lumină

(13)
din pat mă uit pe geam la amurgul
mai violet ca bacovia
mi-e dor de pescăruşii de pe acoperişul vecin
amiaza asta are
culori adormite
nu s-a trezit bine din somn
şi nici eu

mă învelesc cu toamna
ce pătură moale
şi mă culc la loc

(16)
ce trist că-s doar un arbor
şi nu-ţi pot spune
cât îmi placi
câtă simplitate-i în fiinţa ta
câtă energie, câtă viaţă
cât de elegant este paltonul tău
cu câtă delicateţe îţi iese fumul printre buze
lasă-mă să te mângâi pe creştet
cu o frunză

tot frunze vor fi şi pe mormântul tău
dar nu te gândi la asta acum

(18)
am decis să închid ochii
la tot ce faci tu
să închid câte-un ochi
de fiecare dată când mă răneşti

e deja luni înseamnă că pentru săptămâna asta
trebuie să-mi mai iau
o duzină de ochi

23 octombrie 2011