empatii

(foto: Robby Cavanaugh)

astăzi înainte de a te arunca în pat ca intr-o prăpastie
încearcă să te pui în locul meu
nu trebuie să te gândeşti la ziduri sclavi şi oglinzi
la oboseli sau resemnări doar

lasă gândurile să-şi spargă coama de profilul tău de statuie
ascultă-ţi minciunile tivite de lobul urechii
căci greu atârnă dincolo de pleoape greşeli uitate
aruncate cu nonşalanţă câinilor vagabonzi

închide ochii, pe veci orfan de odihnă
letargia metastazează în puncte negre de cer
un cer alb şi o pupilă albă şi un iris alb pe un alb al ochilui negru
la masă să stai cu moartea încotoşmănată-n veşminte de zăpadă

atârni pe undeva sub ochiul meu îngreuiat de plumbul vânăt
nopţi la rând îţi ascult cântecul de leagăn în timp ce mă masturbez
şi creierul meu se înveleşte cu tot mai multe meninge ca-ntr-o armură
căci mi s-a frânt lama sabiei de la atâtea lacrimi ucise

îngerul meu se târăşte cu vârfurile aripilor tăiate ca la găini
bat din palme dar nu reuşesc să zbor, noapte de noapte
mă prăbuşesc între cearşafuri
şi o visez pe mama cum mă naşte

am uitat să-mi mai ascult vulturul când îmi vorbeşte
l-am aruncat ca pe un hamster mort în ghena de gunoi
deşi avea aripile poleite-n aur
m-am săturat, m-am săturat să vorbească atâtea verzi şi uscate
m-am săturat să vorbească despre amintiri şi alegeri

vreau doar să dorm
să nu-mi mai fie mare inelul
şi să nu-mi mai dea toate calculele ce le fac în minte
corect

te rog să mă suni înainte să mori
vreau să închid ochii odată cu tine
măcar ca n-o să mai doară atât de tare
să aud cum tu mori şi eu nu
în fiecare din visele alea cu mine născându-mă iar şi iar ca un pheonix

te rog să mă suni înainte să mori
promit că o să te strig pe nume
cât pot de tare
înainte să mor
înainte să adormi
cât pot de tare


Andrei

11 aprilie 2012