empatii

(foto: Robby Cavanaugh)

astăzi înainte de a te arunca în pat ca intr-o prăpastie
încearcă să te pui în locul meu
nu trebuie să te gândeşti la ziduri sclavi şi oglinzi
la oboseli sau resemnări doar

lasă gândurile să-şi spargă coama de profilul tău de statuie
ascultă-ţi minciunile tivite de lobul urechii
căci greu atârnă dincolo de pleoape greşeli uitate
aruncate cu nonşalanţă câinilor vagabonzi

închide ochii, pe veci orfan de odihnă
letargia metastazează în puncte negre de cer
un cer alb şi o pupilă albă şi un iris alb pe un alb al ochilui negru
la masă să stai cu moartea încotoşmănată-n veşminte de zăpadă

atârni pe undeva sub ochiul meu îngreuiat de plumbul vânăt
nopţi la rând îţi ascult cântecul de leagăn în timp ce mă masturbez
şi creierul meu se înveleşte cu tot mai multe meninge ca-ntr-o armură
căci mi s-a frânt lama sabiei de la atâtea lacrimi ucise

îngerul meu se târăşte cu vârfurile aripilor tăiate ca la găini
bat din palme dar nu reuşesc să zbor, noapte de noapte
mă prăbuşesc între cearşafuri
şi o visez pe mama cum mă naşte

am uitat să-mi mai ascult vulturul când îmi vorbeşte
l-am aruncat ca pe un hamster mort în ghena de gunoi
deşi avea aripile poleite-n aur
m-am săturat, m-am săturat să vorbească atâtea verzi şi uscate
m-am săturat să vorbească despre amintiri şi alegeri

vreau doar să dorm
să nu-mi mai fie mare inelul
şi să nu-mi mai dea toate calculele ce le fac în minte
corect

te rog să mă suni înainte să mori
vreau să închid ochii odată cu tine
măcar ca n-o să mai doară atât de tare
să aud cum tu mori şi eu nu
în fiecare din visele alea cu mine născându-mă iar şi iar ca un pheonix

te rog să mă suni înainte să mori
promit că o să te strig pe nume
cât pot de tare
înainte să mor
înainte să adormi
cât pot de tare


Andrei

11 aprilie 2012

Poezii despre oameni

Placebo

astăzi am descoperit că resemnarea e cel mai

lipsit de curaj sentiment

resemnarea e de fapt morfina, atunci când eşti lovit de un glonţ în piept

şi doar o amorţeală şi o căldură învăluie tot corpul

calmând cumva cruda durere cu un dulce leşin,

somn al trupului

aşa e şi resemnarea, somn

al sufletului pentru că suntem prea laşi să ne suportăm durerea să ne gândim la ea să încercăm să schimbăm ceva

doar pleoapa sufletului atârnă greu peste durerile tulburi

şi noi ne spunem

o să fie bine, ce laşitate

dar funcţionează de minune

suntem toţi în mod onorabil îngropaţi in resemnări

-li se mai spune şi riduri-

suntem bătrâni, al dracului de bătrâni

 28.04.2011

*

urmăriţi specimenul uman

dimineaţa se trezeşte şi pleacă la şcoală

munceşte, învaţă bine

ca nu cumva să nu intre la liceu

apoi la liceu muncesţe, învaţă bine

ca să intre la o facultate bună

la facultate munceşte, îşi face chiar de lucru stă uneori în condiţii mizere

munceşte în continuare poate dă şi un master

ca să aiba apoi loc de muncă bun

îşi găseşte subiectul nostru locul de muncă

n-are timp nici să se se oprească să-şi ia-n tihnă masa de prânz

munceşte pentru că iată de undeva a apărut o femeie pe care o iubeşte

munceşte ca să fie familia lui fericită

să aibă tot ce-i trebuie

timpul trece copiii lui cresc tot mai mari

ce surpriză subiectul nostru munceşte în continuare

să aibă copiii lui tot ce le trebuie

şi între timp tot muncind agoniseşte şi pentru o casă o maşină un teve cu diagonala de mulţi mulţi inci

chiar şi un loc de veci simpatic

toată viaţa nu se uită decât la ziua de mâine

ah ce trist s-a făcut deja seară

trebuie să meargă la culcare

nici n-a apucat să zâmbească puţin

ah, şi acum că trebuie să meargă la culcare

locul de veci dintr-o dată

nu i se mai pare aşa de simpatic

28.04.2011

*

(foto: ineedchemicalx.deviantart.com)

Autoportret

-ne aflăm în muzeul memorial al subsemnatei

iată pe partea stângă puteţi vedea o fotografie a specimenului înainte de înţărcare,

mostre din sânge -priviţi, are culoarea cafelei-

mostre de voce, manuscrise , desene

în dreapta puteţi vedea mostre din prima ei atingere, primul sărut , primul orgasm

ah şi o mostră incredibil de rară

vă rog nu vă înghesuiţi

cum spuneam o mostră rară este o

lacrimă

-domnule ghid, dar mostre de suflet aveţi?

-ah dar călcaţi pe el este peste tot, uriaş

acoperă tot pământul, nu avem mostre e ca şi cum v-am prezenta mostre de aer

ce nebunie

şi o să vă mai rog să păşiţi uşor să nu

zgâriaţi preţiosul exponat

-sufletul-

când îl călcaţi în picioare

28.04.2011

*

(foto: peacelovemusic248.deviantart.com)

Lipsuri

în fiecare dimineaţă el se trezeşte trece pe lângă maică-sa fără s-o salute, observi, îi lipseşte 

bunul simţ pleacă nu ştie unde poartă şireturi de culori diferite e neasortat, vezi, îi lipseşte

bunul gust merge pe stradă fumează se scarpină-n cap îi lipsesc 

ideile ajunge în berărie ia o bere două trei atât numai trei 

timpul îi lipseşte, de asemenea, ca şi 

banii iese din bar începe să plouă ploaia îi şiroieşte prin plete pe gene îi lipseşte

umbrela stă liniştit nu se gândeşte la nimic îi lipseşte

haosul în telefonul lui mobil maică-sa e trecută cu un x îi lipseşte şi

mama, probabil ai observat că îi lipseşte şi 

o doagă sau două 

îi lipseşte şi ea dar asta

nu mai observă nimeni.

13.05.2011

Litiu (sau neprimăvara)

foto: ineedchemicalx.deviantart.com

ieri
m-am trezit la ora cinci
mi-am băut cafeaua
autobuzul s-a dat jos din mine
–dimineaţă normală–
strada mergea pe mine
cartea mă citea
am realizat că nu-mi băusem cafeaua
cafeaua mă băuse;
eram abur

aerul avea ieri gust de mai
şi mirosea a gaz de eşapament şi a neplouate ploi
cum nu a mai mirosit constanţa niciodată
mirosea străin,
a aer şi a vânt şi a fum
şi a bătăi de aripi

din rănile mele ieşeau ca un puroi
nori
şi din ei ploua cu-n sânge limpede
cofeinizat
până în negrul ochiului tău
dulce mă ardeau usturimea rănilor şi
dorul meu sărutându-ţi retina
mă simţeam ca şi cum în câteva clipe te-aş cunoaşte
din nou
pentru prima dată

azi
nu ştiu de ce
nu mai pot desena pe retina ta cu lumină
dar nici cu sânge
constanţa miroase doar a constanţa;
ploaia imi priveşte inima
prin despicătura din capul pieptului
dar picurii de ploaie
nu mai bat
şi tu nu mai clipeşti când te uiţi la cer

azi e doar o zi de neprimavară
e doar o fază trecătoare

1 aprilie 2011

Disecţii autumnale

zi de septembrie-n care plouă ca un hohot;

cadavre descompuse de frunze pe ciment

peste-a lor morminte sună vântul ca un clopot -

amar cântec de leagăn pentru un somn dement

în tine -mahmureală. dor. singurătate.
aşternuturi învălmăşite. tuse şi nesomn.
glob ocular umed şi pupile dilatate.
vreau să adorm acuma şi trei luni să tot dorm...

în scrumieră gânduri şi vise cangrenate
cafea de dimineaţă cu zahăr prea puţin
în tine -mahmureală. dor. singurătate.
vreau să adorm acuma şi numa’n somn s-o ţin...



e toamnă, hai să fim o frunză şi să fumăm norii...

4 septembrie 2010